Crescatoria de idei

Lucrand pentru cativa ani in domeniul social nu e greu sa observi ca saracii si cainii au o anumita afinitate unii pentru altii. Este si usor de inteles de unde vine asocierea cu pricina. Refuzati de societate, si unii si altii formeaza o simbioza perfecta in schimbul de afectivitate si acceptare, pe care il resimte atat Omul cat si animalul.

Totusi linistea aparenta a acestui "cuplu" a fost tulburata de intrebarea retorica a unei colege in timpul unei conversatii informale "Cum, vrei sa spui ca ai da viata a 50 de caini pe aceea a 3 cersetori ratati?" Nu stiu de unde si pana unde calculul acesta, insa speranta mea de a avea de-a face cu o gluma s-a spulberat in fata fermitatii pozitiei acestei aparatoare a caninelor.

Nu, eu as da viata intregului regn al "latratoarelor" pe aceea a unui singur cersetor, ratat, alcoolic, dependent de droguri si ce mai vreti voi. Daca e sa ma pui sa aleg, eu prefer sa cred in Om. Chiar si redus drastic in conditia lui, Omul are intaietate. Nu are rost sa dezbatem motive. Cine vrea sa gaseasca, gaseste prea multe, iar cine nu e dispus o sa aleaga fara remuscari un cainele in locul Omului. Nu vreau sa fiu inteles gresit, imi plac la nebunie cainii, chiar as vrea un cocker dar hai sa fim seriosi...

Ma intrebam adineaori daca societatea oamenilor din 2009 inseamna utilitarism segregationist. Nu vreau sa cred asa ceva, dimpotriva, in acelasi cerc stramt in care ma invart, un alt cunoscut a ales sa adaposteasca in propria casa (nu neaparat foarte mare, te asigur!) un batran fara adapost. Ei bine, raman fara cuvinte in fata ambilor si te invit si pe tine sa iei atitudine pentru ca ignoranta ucide.