Nu-mi place pentru ca...
by Emanuel Suceu on Sep.21, 2009,under 07. Faze tari, 06. Omul din noi
Spun unii ca daca iti asterni gandurile negre pe ceva, te eliberezi. Poti sa o numesti cum vrei: exorcizarea demonilor, un pic de "misto", pseudo-terapie, solutie tardiva sau preventiva... Nu conteaza cum o privesti.
Poti sa povestesti aici ce nu iti place la el. Sau la ea. De ce nu a mers sau de ce nu merge un cuplu. In principiu aveam in minte situatii din cupluri hetero insa nici pe gay nu-i vom da afara.
De ce ai face asta? Stiu si eu... poate citeste si isi da seama ca e vorba despre el. Si vine schimbarea. Sau poate pentru ca o sa ajuti pe cineva in felul asta. Sau poate ca nimic nu o sa se intample.
Desfa cutia Pandorei si lasa totul sa navaleasca afara. Apoi inchide-o brusc si desfa-o putin, numai cat sa vezi ce a ramas inauntru. Ei bine, treaba asta pune-o pe blog! ![]()
P.S. Incearca sa eviti sa dai nume. Si mai ales invectivele!!! ![]()
![]()

Trackback address for this post
Trackback URL (right click and copy shortcut/link location)
9 comments
Nu-mi place deloc atunci cand o relatie e (deja) domestica de la bun inceput. E clar ca dinamica unei relatii presupune si compromiterea ei prin domesticire. Dar se presupune ca asta vine cu timpul. O relatie care incepe deja in felul asta tinde sa devina, in virtutea aceleiasi dinamici de mai inainte, draconica.
Imi place sa compun muzica, sa filmez, sa pierd timpul in fata vreunui joc tampit. In fond servesc zilnic felia mea de responsabilitate. Merg la job, platesc facturi, mai sacrific week-end-uri pentru un ban in plus din filmari... Asa ca-mi permit sa o ard si aiurea.
Vine apoi un moment unic in viata cand cineva o sa speculeze ca poti fi contorizat. E ca si cum acel cineva ar pune apometre pe fluviul creatiei (chiar daca in fond nu creezi nimic). Situatia devine ca Dunarea la Cazane si e normal sa se prabuseasca diguri, structuri... E ca un fel de santaj de 2 lei, unde afectivitatea se distribuie direct proportional cu venirea la timp acasa, cu manifestarea unor sentimente shablonoase, cu respectarea unor reguli stupide care te fac un fel de accesoriu de purtat cosurile pe la cumparaturi. Daca inceputul (sau punctul in care te afli) e de asa natura, atunci pot sa-ti prezic vreme rea la meteo, incepand cu perioada imediat urmatoare.
O dictatura care-ti anuleaza dreptul la spatiul mental, temporal si chiar fizic e o dictatura feroce, care cere o revolutie. E axioma, poti sa pui ghilimele si sa ma citezi.
Da... ipotetic cam astea ar putea fi punctele nevralgice intr-o relatie. Evident ca pe langa se pot adauga multe altele. Mai mici, mai mari, fiecare cu talentul si cu sansa lui.
E randul tau. ;)
Nu mai suntem acidulati, insa am invatat sa pretuim ce am construit impreuna. Stim ca, atunci cand ne vom obisnui cu situatia noastra, vom gasi timpul sa redevenim o parte din ce-am fost, sa plecam in concediu, sa facem o afacere impreuna, sa ne mai schimbam monotonia vietii.
Noi am invatat sa rabufnim. Aproape periodic scoatem o mica "cearta" in care fiecare spune ce-l deranjeaza. Porneste de la un maruntis, scoatem pe tapet ultimele pete si le intindem, le scoatem pe alea care se pot scoate si mergem inainte. Dar noi ne-am hotarat sa stam o viata impreuna si poate ca la altii nu merge o asemenea solutie.
Dupa parerea mea, iubirea adevarata este o abandonare totala, o alegere pe care o facem.Cand ajungem sa simtim in sufletul nostru ca putem sa facem aceasta alegere, inseamna ca suntem pregatiti sa iubim "pana la sange".
Este primul pas si cel mai important, pentru ca ne vom intoarce la aceasta alegere in fiece moment dificil ori frumos al acestui minunat drum numit "NOI"(noi=tu+eu contopit, adica trecut prin focul renuntarii ego-urilor noastre).Cred ca e posibil ca formarea acestui "Noi" sa dureze o viata-ntreaga.
Un lucru e sigur, nu te plictisesti niciodata pe acest drum, decat daca alegi tu sa te plictisesti.
Foarte important pentru mine este si comunicarea - care uneori poate fi ca un masaj cu trandafiri (si nu ma refer numai la petale) - deoarece comunicarea autentica tine relatia fresh. Pentru asta trebuie sa fie totdeauna unul din Noi care sa faca primul pas (de obicei cel mai putin orgolios:).
Sper ca nu crede cineva in ideea fantezista ca intr-o relatie de iubire adevarata nu exista orgoliu, egoism, incapatanare, dominare, etc. Sigur ca exista; numai ca mai mult sau mai putin, depinde de maturitatea spirituala(sufleteasca) a fiecaruia.
De ce oare vedem cupluri in varsta tinandu-se de mana, avand chipul senin care emana pace si cupluri tinere cu fetele incruntate, triste...
Da, probabil ca ne trebuie o viata...sau mai multe, cine stie? Vedem.
Celor care ati facut alegerea si ati pornit la drum va doresc sa aveti un drum minunat(depinde numai de voi, ceilalti factori sunt totdeauna mai putin importanti decat alegerea voastra).
Celor care sunt pe cale sa aleaga...va las sa faceti propria alegere responsabila.Doar citez un sfant filosof:"Non avete paura!"
Celor care nici nu aveti de gand sa alegeti va doresc Sa traiti bine! Noi sa fim sanatosi! cu drag, C.R.
Pana atunci insa continui sa-mi comit erorile cotidiene. Poate o sa reusesc sa invat ceva din ele pana la urma. :idea::roll:
Numai bine!
Daca ai inteles, atunci esti constient si de faptul ca nu exista "eu nu am avut parte de asa ceva".
Avem parte exact de ceea ce vrem sa avem parte. Atata vreme cat crezi in minuni, ele exista pentru ca le creezi chiar tu, prin credinta si vointa ta. Daca nu vin inseamna ca nu ai crezut in ele sau nu ai vrut cu adevarat sa existe. La fel cum poti sa alegi daca sa faci bine sau rau in jurul tau, daca sa traiesti in erori zilnice sau sa-ti propui ca azi descoperi Adevarul facand apoi din fiecare zi un nou azi.
In alte ordine de idei, tema propusa ar putea fi de folos adolescentilor poate...sau macar sa-i amuze; insa dupa cum s-a vazut deja, cuplurile serioase n-or sa vina sa-ti detalieze tie pe blog ce le merge rau in casa; pentru ca sunt in stare sa discute intre patru ochi toate problemele indiferent de gravitatea lor, pentru ca au hotarat ca pot trece peste orice obstacol si stiu sa se tina de cuvant in ceea ce si-au propus.
Da, se cheama COMUNICARE mai inainte de toate, si apoi si RESPECT, SERIOZITATE, CURAJ, MATURITATE, - cateva din ingredientele care alcatuiesc ceea ce se cheama IUBIRE.
Ca sa nu mai zic ca dupa parerea mea, unui om matur nici nu i-ar trece prin cap sa transforme o cearta sau o despartire intr-un articol postat pe net, in speranta ca... ceva o sa se intample. Cand vrem intr-adevar sa se intample ceva, facem chiar noi lucrurile sa devina realitate; altfel totul e reclama goala.
Insa fiecare gandeste si judeca in modul propriu.
Si uite ca desi fara a aduce critici publice propriilor relatii, s-au postat totusi in comentariile de mai sus idei demne de luat aminte; pentru cine are urechi de auzit sau ochi de citit printre randuri.
Uitandu-ma printre randurile postate am vazut insa niste idei chiar frumoase. Desigur, cate-un "Stefan" al situatiei o sa existe intotdeauna dar pana la urma il intelegem si pe el... Ceea ce e de spus insa e spus.
Deocamdata vizitatorii blogului iti multumesc pentru doua calitati nediscutabile: pentru francheţe si pentru concizia ideilor.
Leave a comment